Să dezvolt: dacă vrei să mănânci în campingul de la Sfântu Gheorghe, te duci frumuşel şi faci un credit, ca să ai bani. Apoi te aşezi la coadă, la o gheretă, unde se face comanda. Ai de aşteptat vreo 50 de minute. Sunt 29 de oameni înaintea ta (pe nu-mă-ra-te!!!). De acolo, te duci şi te aşezi la coada de la bucătărie. Alte 50 de minute. Sunt 35 de oameni înaintea ta (i-dem!!!). În soare. Dacă încă nu ţi-a trecut cheful de mâncat şi de viaţă, o să aibă grijă singurii, pesemne, doi “bucătari” din Sf. Gheorghe de asta.

Să mai dezvolt un pic: într-o zi, am avut proasta inspiraţie să comand 16 mici şi câteva felii de pâine. După cele 100 de minute de aşteptat în soare, mi-a venit, în sfârşit, rândul să stau faţă în faţă cu cei doi, care, după cum am aflat, au drepturi depline asupra vieţii tale de muritor de rând. Bucătăreasa, o doamnă care avea pur şi simplu tatuată pe faţă expresia pe care un om normal o are doar atunci când muşcă vârtos dintr-o lămâie, a privit bonul pe care erau întipăriţi cei 16 mici, după care m-a privit pe mine, drept în ochi:

-        Cum, 16 mici??!??!?

-        Da.

-        Şi trei felii de pâineeeee??!?!?!

-        (Deja aveam îndoieli)… Mda.

S-a uitat, apoi, înspre cei care stăteau la coada dinapoia mea, cu o privire de genul: mai bine renunţaţi, ăsta a comandat 16 mici!!! Nu înţeleg de ce, pentru că oricum nu făcea ea micii, ci se făceau în altă parte. Ea doar trebuia să mi-i aşeze frumos, pe o bucată de carton. Apoi a continuat să se uite la respectivul bon de parcă era pictată pe el poza Sfintei Feciare Maria, Născătoare de Dumnezeu. După cinci minute de aşteptat, mi-a sărit muştarul:

- S-a întâmplat ceva cu bonul??

Acum mă priveşte pe mine, de parcă eu sunt Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu:

-        Nu, de ce?

-        Îmi vreau, totuşi, mâncarea!

-        Păi, şi ce? Nu poţi să aştepţi?

-        Păi, am tot aşteptat! Vă uitaţi la bonul ăla de un sfert de oră (exageram. eu exageram…). Mie mi-e foame!!

Se bagă în seamă cealaltă jumătate din duetul fantastic de bucătari: un bărbat care, tot timpul, dar absolut tot timpul, îşi ţinea mâna dreaptă pe şold.

-        Crezi că noi suntem roboţi?

-        Nu cred, asta, dar am aşteptat deja prea mult. Îmi vreau mâncarea aia odată!!

-        Dar… Tu… Tu crezi că noi suntem roboţi?

-        Nu, nu cred asta!!! ARGH! MRRGH!! Da’ (mă aduseseră în starea în care nu mai puteam să pronunţ cuvintele corect, nu alta) stau de două ore pentru nişte amărâţi de mici, pentru care am dat o grămadă de bani!!!! O grămadă de bani! Nu e ca şi cum aş fi cerşit mâncarea!!! E simplu: eu dau banii, mulţi, şi voi îmi daţi mâncarea!!

-        Da’ tu chiar crezi că noi suntem roboţi?

Pentru mine a devenit clar atunci că ori nu ştia, ori nu putea să pronunţe alte cuvinte. În prostia lui, omul ăsta mi-a dezvăluit secretul, regula, formula matematică exactă, pe care, dacă o urmezi întru totul, într-o discuţie cu un călugăr budist pe Fenobarbital, reuşeşti să îi provoci o congestie cerebrală

-        Bine, atunci, salvează bucătăreasa situaţia, o să îţi dau mâncarea rece!

-        Să îţi dea dumnezeu sănătate!

Mihai Constantinescu ne roagă: “Iubiţi şi câinii vagabonzi”,
Oprescu întreabă: “Care câini?!”

Iubirea pentru animale nu are limite în capitală. Fiecare familie bucureşteană care trăieşte la casă a adoptat câte un căţel comunitar, în încercarea de a face din Bucureşti o capitală mai curată şi mai liniştită. Primarul general, Sorin Oprescu a profitat că numărul câinilor a scăzut simţitor şi a trimis hingherii pe străzi, pentru a încheia treaba începută de cetăţeni. Câinii strânşi au fost duşi în padocuri de la marginea oraşului, unde au fost castraţi. Câinii sunt mai mult de cât norocoşi: cuştile lor sunt imense, au jacuzzi, mâncarea este la discreţie şi 24 din 24 un medic veterinar este acolo pentru a le acorda primul ajutor în caz de nevoie.

ONG-urile au trimis o scrisoare deschisă către Primăria Capitalei, în care au spus că această măsură este salutară. Pe de altă parte, au început o campanie acidă împotriva unei mănăstiri care pur şi simplu persecută animalele de companie:

Discuţie între doi oameni, aparent normali la cap:

- Saluuuut, ce faaaci? Nu ne-am mai văzut de atâta vreme…
- Bunăăă, ha ha ha, ce faci mă? Nu mă aşteptam să te văd pe aici. Ai venit singur sau… AAAAAAAH, ţânţar, fac cu capul, nu mai pot, bă, deci, m-au disperat!!!

Orice discuţie între doi sau mai mulţi oameni aparent normali la cap era presărată, invariabil, cu şase sau şapte (pe numărate, că în starea asta am ajuns) pomeniri ale cuvântului…

Niciodată, în viaţa mea scurtă, nu am văzut atâtea tuburi, flacoane şi recipiente cu miraculoasele creme, soluţii, emulsii, uleiuri inventate pentru combaterea demonicelor insecte. Nu vreau să spun clasicul “sunt gata să bag mâna în foc”, dar sunt gata să bag mâna într-un acvariu plin cu ţânţari mutanţi că toate produsele astea fac absolut nimic.

Pe onoarea mea dacă ştiu cum dumnezeu se descurcau locuitorii Deltei, cu ţânţarii, acum vreo 20-30-40-50-60-70 de ani, înainte de inventarea acestor produse. Cel mai probabil, nu le luau în seamă. Probabil că aveau alte lucruri în minte, cum ar fi: ce frumos e locul ăsta în care mă aflu, ce norocos sunt că m-am născut aici, oare au murit mulţi de-ai noştri pe front?, cred că am să mănânc nişte peşte etc.

Nu i-am luat nici eu în seamă şi, ce să vezi?, m-am întors acasă cu toţi cei aproximativ cinci litri de sânge pe care îi aveam în mine. M-am ales cu o bubă. Una singură. Isterie degeaba. Am zis!! Continuarea, în numărul viitor

O furtună solară a avut loc şi luna aceasta. Specialiştii NASA spun că ar fi fost doar avertizarea, un precursor pentru cea care va veni. Pământul a mai fost puternic lovit şi în 1859 si 1921 dar anunţată acum are un potenţial distructiv.

Dacă avem noroc şi totuşi nu va fi sfârşitul planetei, spun aceiaşi specialişti, vor fi serios afectate companiile aeriene, cele de comunicaţii şi toţi cei care lucrează cu sisteme moderne GPS. La fel, vor avea de suferit şi sateliţii, însă e greu de prevăzut ce efecte va avea furtuna solara asupra societăţii digitale în care trăim.

La noi e haos oricum. Poate fi mai rău? Pai să luăm drept exemplu SUA. Dacă o astfel de furtună va avea loc astăzi, pierderile ar fi de 1 – 2 miliarde de dolari numai fiind nevoie de 10 ani pentru reparatii. Dacă la ei daunele ar fi atât de mari, mai mult ca sigur România ar dispărea de pe hartă. Ne va simţi cineva lipsa oare?

România împrumută din nou FMI

Adriean Videanu şi Sebastian Vlădescu s-au întâlnit cu Jeffrey Franks pentru o nouă rundă de negocieri. FMI riscă să intre în colaps, dacă România nu îi va acorda o nouă tranşă de împrumut. De când ţările aflate în criză nu au reuşit să îşi mai achite datoriile către FMI, Fondul Monetar Internaţional a ajuns pe marginea prăpastiei. În prima fază, România a reuşit să îi salveze, prin împrumutul de zece miliarde de euro din mai. Acum, FMI are din nou nevoie de bani, pentru a se menţine pe linia de plutire. Vă reamintim că estimarea bugetului ţării noastre la începutul anului era de 1400 de miliarde de euro. În urmă cu şase luni s-a constatat că avem un surplus bugetar de 150 de miliarde. Prima măsură a fost reducerea TVA-ului la 2.4 %, după care România a trecut toţi banii rămaşi în plus într-un buget separat, pentru politică externă. Aşa am ajuns să ajutăm FMI-ul, dar şi sinistraţii din Pakistan, copiii cu SIDA din Seychelles şi malnutriţii din Somalia.a

Nu ştiu de unde să încep cu povestirea, aşa că am să înşir o grămadă de cuvinte care îmi vin în minte când mă gândesc la călătoria mea în Deltă, şi am să dezvolt ideile mai apoi: străin prost, ţânţari, ţânţari, ţânţari, tuburi, patru oameni, mâncare proastă, cozi, cozi, cozi, festival, trocarici, evaziune fiscală, vaci ( am să mă mai gândesc la câteva).

Străin prost: ăsta a fost un episod foarte scurt al vacanţei mele, dar care m-a scos din sărite aşa de tare încât, dacă m-aş fi ghidat în viaţă după legile lui M, cu siguranţă că nu mi-aş mai fi continuat călătoria. (Orice lucru care începe prost se sfârşeşte şi mai prost).

Eram în Tulcea, mai aveam câteva zeci de minute până la îmbarcarea pe Pasagerul care trebuia să ne ducă la Sfântu Gheorghe.

Pe faleză, multă lume adunată, vorbăraie, agitaţie, bagaje, cald, câţiva vorbeau deja despre ţânţari, alţii erau deja beţi. În amalgamul de sunete aud vocea unui străin:

-        Is this the boat for Saint George?

Poate că mă enervez eu din nimic, dar, într-un gest reflex, m-am întors spre locul de unde venea vocea, şi – nu ştiu cum de m-am abţinut – mi-a venit să-i zic eu, timp de cinci minute, pe româneşte, fără să mă repet… Păi, cum, mă, străinule, vii tu la mine în ţară şi, fără pic de minte şi fără pic de respect, poceşti tu numele localităţilor din ţara mea, mă, străinule care eşti tu străin şi îngâmfat? E un nume propriu, mă, deşteptule, care ai avut tu noroc să te naşti într-o ţară din “lumea întâi” şi să vii în vacanţă în ţara mea de lumea a treia!!!!!! Eu mă duc la tine în ţară, mă, străinule, să întreb lumea “is this the train for Comitatul Portocalelor”????

Spre mulţumirea mea, nu l-a băgat nimeni în seamă. Am prea mulţi nervi acum, continuarea, în numărul viitor.

Plictisiti de munca campului zi de zi, oamenii deveneau din ce în ce mai sedentary aşa că şi-au găsit preocupare.  Cercetatorii de la Hebrew University au descoperit, intr-o pestera din Galileea, urme ale unui ospăţ ţinut de oameni, cu ocazia morţii unei femei shaman, în urma cu 12.000 de ani.

Este vorba despre membri ai comunitatii de netufieni, care locuiau in regiunea Levant . In pestera s-au gasit ramasitele femeii shaman, dar si 50 de carapace de broasca testoasa, urme de bucati de mistret, vultur, vaca, leopard, doi jderi si ramasitele unui picior de om.

15 ani le-au trebuit cercetătorilor să poate dovedi chefurile netufienilor. Săpăturile au început din 1995 iar de atunci s-au descoperit trei gropi mari, cu ramasitele a 26 de persoane. Chefurile erau cu băutură şi mâncare multă încă de pe atunci: în mormânt s-au găsit urme a cel puţin 300 de kilograme de carne, o cantitate destul de mare pentru a hrăni multe familii: doar ţestoasele ar fi putut să hrănească aproape 35 de persoane.

Astfel, specialistii sustin ca festinul ar fi fost o parte a noii traditii, care facilita tranzitia la noul mod de viata. Cercetările continuă şi poate peste 15 ani aflăm ş ice stiluri de dans preferau oamenii acum 12.000 de ani.

Kelemen Hunor şi Daniel Funeriu, cei mai competenţi membri ai cabinetului Boc

După mai puţin de un an de zile, Daniel Funeriu a reuşit să implementeze un sistem în învăţământ care funcţionează brici. La Bacalaureat s-au luat note aşa de mari încât procurorii DNA încearcă să afle dacă nu cumva a fost vorba de o imensă fraudă. Însă nici pe departe, elevii sunt vizibili pregătiţi pentru învăţământul superior şi universităţile din ţară au mărit numărul de locuri la toate specializările, pentru că se aşteaptă un val de candidaţi mai mare ca niciodată. Funeriu a declarat că există, totuşi, reversul medaliei: “Ne temem că peste câţiva ani vom fi o ţară de medici, ingineri, bancheri, avocaţi şi jurnalişti. Cine va mai face munca de jos, dacă toată lumea are un nivel intelectual atât de ridicat şi toţi sunt formaţi în aşa fel încât să meargă înspre studii superioare?”.
În altă ordine de idei, ministerul Culturii a metamorfozat imaginea ţării. Dacă până acum eram cunoscuţi drept “oaza de latinitate din oceanul slav”, acum vest-europenii ne numesc vioara Stradivarius dintre scripcile Balcanilor. Două exemple sunt de ajuns pentru a înţelege fenomenul. În deplasarea la Barcelona, pentru meciul din Europa League, fotbaliştii Stelei au renunţat la vechiul obicei de a bate magazinele şi terasele de fiţe şi au vizitat Sagrada Familia şi muzeele din oraş. Iar Bercea Mondialu’ şi-a măritat fata. O bucată din playlist-ul de la nuntă a sunat aşa: Geri Halliwell – Calling, Paul McCartney – Hope of Deliverance, Reamonn – Tonight
şi Michael Jackson – You Are Not Alone.
Cultura românească are şi un ambasador. Elena Băsescu le vorbeşte parlamentarilor de la Bruxelles despre Moromeţii în limba engleză veche şi face paralelisme literare între opera lui Eminescu şi poeziile lui Shakespeare.

Cât s-au înălţat blocurile, a crescut şi o echipă. Meşterul Manole, să-i zicem MM, a lucrat cu materialul clientului. Să fie ieftin şi bun. S-a străduit şi l-a legat cu entuziasm. Cu muncitori tineri, aflaţi la prima lucrare. Vâzându-le sporul, în jurul muncitorilor s-au strâns câţiva gurăcască. Pe măsură ce lucrarea mergea, numărul celor de pe margine creştea proporţional cu înălţimea edificiului.

Se părea că investitorul dăduse lovitura. A primit chiar şi fonduri europene pentru continuarea lucrării. S-au băut, dar nu cu muncitorii, ci cu un alt patron, producător de brânză şi turme. Lucrarea a mai mers o vreme. Mai din entuziasm, mai din reflex. Materialele de la început, alea ieftine şi bune, fuseseră epuizate sau româneşte furate.
Încet, încet, muncitorii au început să plece. Acum patronul are un parc rezidenţial în care nu se mută nimeni şi o echipă părăsită de toţi. Unirea Urziceni a fost zidită în GreenCity.

Invadaţi de turişti

A fost cea mai profitabilă vară pentru turismul românesc. Litoralul a fost pur şi simplu invadat de străini, iar pensiunile de pe lângă mănăstirile din Moldova, care funcţionează în regim all inclusive, au fost rezervate complet pe tot parcursul celor trei luni estivale. Cifrele spun totul. Patru milioane de francezi au renunţat la Coasta de Azur pentru Cap Aurora şi Eforie Nord. Împachetările cu nămol la Techirghiol au fost preferate de sute de mii de britanici cu probleme reumatice, cauzate de clima schimbătoare din ţara lor. Aproximativ două milioane de spanioli au uitat de Ibiza şi s-au distrat în regiunea Năvodari-Mamaia Nord, unde primarul Radu Mazăre a creat un adevărat Red Light District, care, spune el, “este primul pas în dezvoltarea turismului erotic în România”. Papa de la Roma şi-a petrecut vacanţa de vară într-o pensiune de lângă Voroneţ. Este al doilea an consecutiv când Papa Benedict vine aici. A declarat că “aici simte cel mai puternic comuniunea om-natură”. Vacanţele Papei au declanşat un adevărat boom al turismului ecumenic în România. Cele mai vizitate au fost bisericile romano-catolice din Transilvania şi mănăstirile Moldovei. Nu în ultimul rând, ospitalitatea oltenească a ajuns să fie recunoscută peste hotare. În satele de pe Valea Oltului, turiştii străini sunt primiţi cu praz, pâine de-abia scoasă din cuptor şi sare, toate aşezate frumos pe tăvi. Ca simbol, înaintea deschiderii şedinţelor din plen, europarlamentarii români îi servesc pe ceilalţi în acelaşi mod. Această prosperitate a turismului se pare că se datorează ministerului de resort. Este al patrulea an la rând când Elena Udrea schimbă brand-ul de ţară, spune ea, pentru a aduce mereu ceva nou. Acum avem ca logo o farfurie cu sarmale şi mămăliguţă, iar sloganul este “Undress Romania, like you would take out the meat from stuffed cabbage ! – Devoalaţi România, ca şi cum aţi scoate carnea din sarmale !”

UPDATE: Mai nou, se practică şi turismul în interes de serviciu. Mai mulţi neozeelandezi au venit în ţara noastră pentru a vedea cum se practică mineritul cu responsabilitate, la Roşia Montană.